Anul 2018 se încheie frumos, după 12 luni intense și pline de activități importante. A…
Adormirea Preasfintei Stăpânei Noastre de Dumnezeu Născătoare şi Pururea Fecioară Maria
Domnul Cel Care pe Muntele Sinai, a scris pe tablele Legii în a cincea poruncă: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta” (Ieşire 20, 12), ne-a arătat prin exemplul propriului Său Fiu, cum trebuie să ne respectăm părinţii. Astfel, în timpul pătimirii de pe Cruce, Mântuitorul n-a uitat de Maica Sa, ci căutând spre Apostolul Ioan, i-a încredinţat-o acestuia spre purtarea sa de grijă. (Ioan 19, 26–27)
Şi s-a mutat deci Maica Domnului în casa pe care o avea Ioan în Ierusalim, pe Dealul Sionului, unde a trăit până la sfârşitul vieţii sale pământeşti. Iar când a binevoit Hristos să o ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte i-a binevestit prin Sfântul Arhanghel Gavriil, mutarea Sa de pe pământ la cer. Bucurându-se cu bucurie foarte mare, Născătoarea de Dumnezeu s-a rugat cu mare sârguinţă dorind să-i vadă pentru ultima oară pe ucenicii Domnului şi îndată au fost aduşi (cu excepţia lui Toma) de la marginile pământului, prin nori purtaţi de îngeri, ca să se închine Preacuratei.
După ce şi-a cerut cu smerenie iertare de la toţi, Maica Luminii şi-a încredinţat sufletul cu pace în braţele Fiului ei, şi multe vindecări de boli grele s-au făcut lângă trupul ei, celor ce au cinstit-o cu evlavie. Însă mulţi dintre cei care au vrut să ajungă lângă sicriul său cu intenţii rele nu au reuşit căci au orbit pe loc. Iar mai înainte de îngropare un iudeu numit Atonie s-a apropiat de sicriul Fecioarei, cu gândul de a-l răsturna. Atunci i s-au lipit mâinile de năsălie şi i-au fost tăiate în mod nevăzut de un înger. Însă i-a fost aceasta prilej de mântuire pentru că plângând şi cerându-şi iertare, a fost tămăduit în chip minunat spre slava Preasfintei Feciaore.
Deci, cu ales alai, trupul Acesteia, cel minunat înmiresmat, a fost condus la Gheţiman, fiind înmormântat după cuviință lângă părinții săi Ioachim şi Ana.
A treia zi, sosind la Ierusalim Apostolul Toma a cerut să vadă şi el trupul Preacuratei, dar când i-au deschis mormântul, l-au găsit gol, nefiind în el trupul Maicii Domnului, decât numai cele de îngropare, din care ieșea bună mireasmă. Aceasta a fost o mărturie a mutării cu trupul la cer a Născătoarei de Dumnezeu, căci nu putea stricăciunea morţii să înghită pe Cea care a devenit între oameni Izvorul Nestricăciunii.
Dată fiind această suprecinstire pe care biserica a acordat-o Maicii Domnului este firesc să ne întrebăm dacă şi noi cei de azi trebuie să o cinstim. Răspunsul nu poate fi decât afirmativ, căci, devreme ce însuşi Dumnezeu a cinstit-o, se înţelege că şi noi, ca fii ai lui Dumnezeu, avem datoria să o cinstim. Dragostea noastră faţă de Maica Domnului ne întăreşte în credinţă şi dragoste faţă de fiul ei, căci nu poţi să iubeşti pe Hristos fără să n-o iubeşti şi pe aceea care L-a născut. O cinstim şi o iubim pentru că în Maica Domnului avem cel mai frumos exemplu de credinţă, de dragoste faţă de aproapele, de smerenie, de curăţie sufletească şi trupească. Ea poate constitui cel mai frumos model de urmat pentru tinere până la căsătorie, exemplu de curăţenie sau puritate morală. Poate fi un strălucit exemplu pentru orice mamă, de dăruire până la sacrificiu şi de dragoste pentru fiii pe care i-a născut. În același timp ea poate fi un model de tărie în credinţă şi de răbdare în suferinţă atunci când Dumnezeu cheamă prea devreme la El pe fiii sau fiicele unor mame, care fără ajutorul ei ar rămâne descumpănite sau descurajate pentru tot restul vieţii lor. Ea trebuie să fie un exemplu şi pentru femeile în vârstă care trebuie să se pregătească duhovniceşte din timp, pentru ultimul drum al vieţii, pentru întâlnirea cu Părintele ceresc şi cu dreptul judecător Iisus Hristos.
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este cinstită cu mare evlavie de credincioşii drept măritori, ziua de 15 august, însemnând şi încheierea nevoinţelor postului de două săptămâni pe care credincioşii practicanţi l-au ţinut din dragoste pentru Maica Domnului.
Dorim cu această ocazie să felicităm pe toate mamele şi femeile creştine care poartă numele de Maria şi să le urăm multă sănătate, spor în viaţă şi credinţă, bucurându-se de protecţia şi mila Maicii Domnului.
Dragostea şi mila Maicii Domnului să ne ocrotească şi să ne ferească de rău, pe noi toţi, conducându-ne pe calea mântuirii.
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului a fost generalizată în întreg Imperiul Bizantin de către Împăratul Mauriciu care a domnit între anii 588–602.
Pr. Petru Puşcaş