Despre ştiinţa medicală sau despre cum trebuie să ajuţi oamenii în suferinţă

Din serialul de interviuri cu foşti elevi ai Liceului „N. Bălcescu”

Ca observatori ai vieţii cotidiene, aşa cum suntem foarte mulţi dintre noi, dar şi comentatori ai unor evenimente care se desfăşoară sub ochii noştri, putem afirma cu certitudine că traseul pe care îl urmează fiecare dintre noi în această viaţă nu este la voia întâmplării. De altfel, cine nu cunoaşte deviza atât de vehiculată astăzi: „Nimic nu este întâmplător”?

Fiecare individ are o chemare către un anumit domeniu de activitate pe care îl urmează neabătut şi care va deveni modul său de viaţă, profesiunea sa de credinţă. Mulţi cred însă că depinde numai de voinţa proprie să reuşeşti în viaţă într-un anumit domeniu. Din fericire nu este chiar aşa, iar cei care se bazează pe asemenea logică rămân neîmpliniţi, riscând un viitor iluzoriu.

Omul, ca fiinţă superioară, este poate cel mai complex în alcătuirea şi intimitatea sa. Cine se apropie cu mult interes şi pasiune de cunoaşterea sa,  constată complexitatea dar şi măreţia omului dual, alcătuit din trup şi suflet.

Am stat recent de vorbă cu doi fraţi, Patrik Paksi, absolvent al Facultăţii de Medicină din Târgu-Mureş, viitor medic la Spitalul „Pándy Kálmán” din Giula, precum şi cu Christofer Paksi, absolvent al Liceului „N. Bălcescu” din Giula, în acest an, şi viitor student la aceeaşi Facultate de Medicină din Târgu-Mureş. Între altele i-am întrebat pe cei doi fraţi cum de s-au orientat către studiul medicinii şi implicit al cunoaşterii sistemului fiziologic complex al omului. Mi-au spus că materiile preferate spre care au avut mai multă aplecare au fost pentru ambii biologia, chimia şi istoria şi că, încă din timpul studiilor liceale s-au hotărât să urmeze medicina, pentru că nimic nu este mai nobil decât să ajuţi omul în suferinţă, să-l ajuţi să se integreze în societate, tratându-l de bolile de care suferă.

Am vorbit şi despre faptul că la Medicină trebuie să înveţi toată viaţa, că este cea mai grea facultate prin complexitatea informaţiilor ce trebuie însuşite, dar şi de faptul că trebuie ca această meserie să o faci cu pasiune şi cu mult suflet.

Patrik Paksi s-a născut în anul 1992, la 1 noiembrie, în Giula. Locuiește cu părinţii săi şi fratele Christofer în Micherechi. Diferenţa de vârstă între cei doi fraţi este de 7 ani, Christofer fiind născut în anul 1999. Şcoala primară şi gimnaziul le-a urmat în Micherechi, unde a avut-o ca dirigintă pe doamna Árgyelánné Martyin Anna. Ca majoritatea copiilor din Micherechi, s-a înscris la Liceul „N. Bălcescu”, în anul 2007, unde l-a avut diriginte pe prof. Robert Sălăjan.

– Patrik, care profesori ţi-au fost mai aproape în timpul liceului?

– Domnul diriginte Robert Sălăjan, domnul profesor Teodor Martyin care ne-a predat chimia, doamna Mariana Orosz, profesoară de limba şi literatura maghiară. La liceu a fost o perioadă foarte frumoasă, când am legat prietenii pe viaţă cu colegii mei şi am hotărât ce vreau să fac după absolvire. Discutând cu profesorii despre viaţă, mă sfătuiau să devin medic stomatolog. În anul III de liceu mă hotărâsem deja să urmez Medicina Generală. Mai apoi interesându-mă unde ar fi mai potrivit pentru mine să studiez, la Târgu-Mureş am găsit de cuviinţă că este locul potrivit având în vedere că aici partea teoretică se predă în mai multe limbi între care şi limba maghiară. Cu toate că părinţii mei sunt români şi vorbim acasă şi româneşte, în momentul în care am intrat la Medicină cunoştinţele mele de limba română nu mă încurajau să abordez partea teoretică în domeniu în limba română, ci în limba maghiară. Pentru mine era important să înţeleg cât mai bine partea teoretică, iar apoi partea practică am făcut-o în limba română.

– Cum ţi s-au părut materiile de studiu în facultate?

– Toată lumea ştie că Medicina nu este uşoară. Am avut dificultăţi la început din cauza limbii materne, adică româna, ca şi mulţi alţi colegi care erau din străinătate, dar pe parcurs m-am obişnuit atât cu materiile de studiu, cât şi cu profesorii care erau foarte exigenţi la examene. Mediul universitar te formează ca om, pentru că trebuie să fii conştient de implicaţiile meseriei pe care ți-ai ales-o, mai ales că succesul sau insuccesul muncii tale se răsfrânge asupra oamenilor, asupra sănătăţii lor. Câtă responsabilitate are un medic care are în mână viaţa oamenilor!

– Cum ai suportat şocul emoţional al despărţirii de familie?

– Cred că este unul dintre cele mai grele lucruri pe care le-am suportat, având în vedere că eram mereu acasă cât am fost la liceu, la Giula. Situaţia aceasta a afectat foarte mulţi dintre colegii mei care veniseră la Târgu-Mureş să studieze Medicina şi care au trebuit şi ei să suporte acest şoc emoţional. Totul însă a fost în regulă pe parcurs, la existenţa unui nou mod de viaţă, noi tinerii, adaptându-ne foarte repede. Şi aici am legat prietenii cu colegii mei. Este adevărat că la Medicină se învaţă foarte mult dar şi satisfacţiile sunt pe măsură. În facultate ne-am şi distrat, ne-am simţit bine şi cu siguranţă nu vom uita niciodată această viaţă frumoasă petrecută pe băncile Facultăţii de Medicină din Târgu-Mureş.

L-am chestionat pe Patrik în legătură cu lucrarea de licenţă. Mi-a mărturisit că încă nu este finalizată, că o va susţine în această toamnă şi că are coordonator pe prof. univ. dr. Török Imola.

Tema lucrării de licenţă este în domeniul gastroenterologiei şi are la bază un studiu comparat de date statistice în domeniu, între spitalul din Giula şi cel din Târgu Mureş.

Christofer Paksi, fratele lui Patrik, a absolvit anul acesta liceul „N. Bălcescu” cu note foarte bune, fiind recompensat cu „Placheta Bălcescu” şi apreciat de conducerea liceului pentru contribuţia pe care a avut-o în plan cultural, ca membru de bază în echipa de dansuri a liceului, a trupei de teatru şi participând la multe alte activităţi culturale organizate de conducerea liceului.

Christofer este născut în anul 1999, la Giula, dar a locuit cu familia sa la Micherechi, unde a urmat Şcoala Primară, clasele 1–3, după care din clasa a 4-a a fost elev al Şcolii Generale „N. Bălcescu” unde a avut-o dirigintă pe doamna Ana Juhász. A făcut naveta Micherechi-Giula. După absolvirea Şcolii Generale a urmat liceul românesc ca internist, având-o ca dirigintă pe doamna Vera Cser, cu care s-a înţeles foarte bine.

– Acum, că ai absolvit liceul şi ai fost admis la Facultatea de Medicină din Târgu-Mureş, cu ce sentimente te desparți de această perioadă petrecută la Giula?

– A fost o perioadă frumoasă a vieţii mele cât am învăţat la Giula, de care îmi voi aminti toată viaţa. Aici am petrecut ani foarte frumoşi din viaţa mea. Aşa cum se ştie, anii de liceu nu se uită niciodată. Îmi voi aminti cu drag de profesorii mei, de conducerea liceului, de doamna dirigintă dar şi de bunii mei prieteni din echipa de dansuri condusă de domnul profesor Mihai Cserháti, având ca instructor pe domnul profesor Ioan Nedró.

– Cu siguranţă că fratele tău, Patrik, te-a canalizat către Facultatea de Medicină din Târgu-Mureş. Ce ne poţi spune despre asta?

– Am discutat mult cu fratele meu despre această oportunitate, chiar am fost la el la Târgu-Mureş şi mi-a plăcut tot ce am văzut acolo. Dar n-a fost numai acest motiv. Materiile pe care le-am aprofundat în liceu au fost biologia, chimia, ceea ce m-a determinat să îmi îndrept gândul către studiul medicinii deoarece vreau să ajut oamenii şi să învăţ ce potenţial oferă medicina pentru sănătatea fizică şi mentală a bolnavilor. Sunt frumoase aceste proiecte, nu?

La fel spunem şi noi, sunt frumoase şi interesante, iar părinţii tăi şi ai fratelui tău pot fi mândri de voi, și probabil că nu le este uşor să vă susţină financiar. Vă felicităm şi noi pentru tot ce aţi realizat până acum şi vă dorim în continuare succes în viaţa cotidiană şi profesională.

Să fiţi medici buni şi să ajutaţi toţi oamenii aflaţi în suferinţă. Să auzim de noi şi noi succese ale voastre, de care să ne bucurăm cu toţii!

În încheiere, doresc să vă mulţumesc pentru acest interviu acordat ziarului „Cronica”, cu speranţa că ne vom mai întâlni la o „parolă”, pentru că acest timp de discuţie a fost realmente foarte plăcut. Mult succes!

Petru Puşcaş