Anul 2018 se încheie frumos, după 12 luni intense și pline de activități importante. A…
S-a stins un tezaur folcloric!
atrimoniul cultural imaterial românesc suferă o grea pierdere, prin trecerea în neființă a unui dintre cei mai iubiți și apreciați artiști ai României, taragotistul Dumitru Fărcaș. Un veritabil „tezaur folcloric”, acesta a trecut în lumea celor drepți lăsând în urmă a bogată carieră și perle valoroase ale cântecului popular românesc. Dumitru Fărcaş a murit într-un spital din Cluj, unde era internat în urma unui infarct. Decesul lui Dumitru Fărcaş este „o pierdere imensă” pentru folclorul românesc, acesta fiind cel care a înobilat taragotul cu care a slujit neamul românesc.
În luna mai, Fărcaş a împlinit vârsta de 80 de ani, ocazie cu care preşedintele Klaus Iohannis i-a oferit Ordinul Naţional „Serviciu Credincios” în grad de cavaler.
Dumitru Fărcaş a fost un bun creştin, un bun ardelean, un bun român. Împreună un grup de folclorişti din care făcea parte şi Dumitru Fărcaş, pregătea un program dedicat Centenarului, care să includă spectacole atât în ţară, cât şi în străinătate.
Cântăreţ la taragot, Dumitru Fărcaş s-a născut pe 12 mai 1938 în satul Groşii Băii Mari, din judeţul Maramureş. S-a înscris la liceul de muzică în 1956, iar din 1962 până în 1967 a urmat cursurile Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, în cadrul Facultăţii de Interpretare, la clasa de oboi. După absolvirea academiei clujene, a învăţat autodidact taragotul, împrumutând unele tehnici din cele specifice oboiului. Dumitru Fărcaş şi-a început cariera profesională în 1960, când s-a angajat ca instrumentist al Ansamblului „Maramureşul” din Baia Mare. În 1962, a preluat Ansamblul „Mărţişorul” al Casei de Cultură a Studenţilor din Cluj-Napoca, împreună cu care a obţinut numeroase premii naţionale şi internaţionale.
A fost distins cu numeroase premii internaţionale, printre care Premiul I şi titlul de laureat al concursului din cadrul Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Helsinki (1962); Discul de aur decernat de Academia „Charles Cros” din Paris (1972); laureat al Premiului Ethnos (1991); laureat al Festivalului „Smithsonian Folklive Festival” de la Washington (1999); Premiul I la Festivalul Internaţional de la Bruxelles (1999); Premiul Inter-Lyra în cadrul Olimpiadei de Muzică şi Dans „Cele cinci Lyre” de la Budapesta (2000).
A fost preşedinte de onoare al Congresului Internaţional al Taragotiştilor.
Pierderea acestei personalități importante lasă în urmă un imens gol. Rămas bun, maestre, mulțumim pentru tot ce ați făcut pentru noi!