De Ziua Limbii Române

Ziua de 31 august a fost proclamată, prin legea 53/2013, drept Ziua Limbii Române. Aveam nevoie şi noi, românii, de o zi a limbii române, o zi în care să întrebăm şi să răspundem, să stârnim dezbateri despre rolul şi influenţa limbii române, despre tradiţie, neam şi istorie, despre moştenirea spirituală, despre religie şi credinţă. Despre toate acestea se poate vorbi atunci când vorbeşti de limba română. Învăţată, iubită, cultivată, îngrijită sau dimpotrivă, uitată, bruiată, amestecată cu alte vorbe venite din alte neamuri, limba română uneşte, defineşte identitatea, se moşteneşte şi se învaţă pe tot parcursul vieţii. Vasile Alecsandri spunea despre limba română că este „tezaurul cel mai preţios pe care-l moştenesc copiii de la părinţi, depozitul sacru lăsat de generaţiile trecute”.

    „Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim! Altă limbă-armonioasă / Ca ea nu găsim.” Sunt versuri pe care le ştie tot românul, de la mic la mare, scrise de Gheorghe Sion şi rămase în istorie. „Limba noastră-i o comoară / În adâncuri înfundată / Un şirag de piatră rară / Pe moşie revărsată”, spunea şi Alexei Mateevici.  Cât va mai fi de mândră şi de dulce peste câteva decenii rămâne de văzut, în condiţiile în care transformările ligvistice sunt extrem de multe, iar limbajul reţelelor sociale se simte asupra vocabularului!

    Mai putem vorbi despre limba română ca despre o comoară în condiţiie în care asistăm la o deformare a graiului, la o stâlcire a vorbelor, la o preluare fără noimă a unor cuvinte străine, care nu au nicio legătură cu şiragurile de pietre rare la care făcea referire poetul. Cine este responsabil pentru acest proces, unde se pot căuta şi găsi vinovaţii sunt întrebări la care răspunsurile sunt greu (sau nu!) de găsit. De vină este poate globalizarea, preluarea din alte limbi şi în special din cea engleză a unor cuvinte care înlocuiesc, uneori fără rost, cuvinte din limba română, doar de dragul de a părea mai european, mai deschis spre occident. Asistăm la implementarea unui nou gen de limbaj de lemn, limbaj „englezit”. Nu contestă nimeni că orice limbă, de-a lungul timpului, suferă transformări, fiind într-un proces evolutiv continuu, pentru că atunci când o limbă nu se mai transformă, ea este o limbă moartă. Limba română este o limbă frumoasă, o limbă care exprimă, prin vocabularul său complet şi complex, tot ceea ce este esenţial pentru definirea noastră ca neam şi ţară. Excesul de neologisme nu fac decât să limiteze eforturile înaintaşilor de a păstra această limbă, de a transmite prin viu grai cultura şi tradiţia poporului. Se apropie sărbătoarea Zilei limbii române. Haideţi, cu această ocazie, să ne străduim să folosim cuvinte româneşti, în fraze româneşti, cu o gramatică românească să facem abstracţie, măcar pentru o zi, de neologisme, de cuvinte şi expresii împrumutate din alte limbi. În viu grai, în scris, şi inclusiv pe reţelele sociale. Sau mai ales acolo!